Chiar daca civilizatia de consum pe care o experimentez din plin, zi dupa zi, incearca sa-si extinda ghearele, upradandu-se intr-o maniera (terra)gigantica, asupra mea, inclestandu-ma astfel intr-o realitate precis descrisa, in termeni pe de o parte incerti si amagitori, pe de alta parte siguri si fara cale de intoarcere, dar in definitiv plina de planuri si scenarii, tin sa fac cunoscut un singur adevar: in continuare traiesc deplin momente, mai lungi sau mai scurte, mai rare sau mai dese, in care am sentimentul puternic ca spiritul imi zboara liber pe taramuri nebanuite pline de fantezie in care ma identific cu cele mai alese si de soi basme, povesti, mituri si legende.
Cateodata aceste momente mi le sustin cu o melodie sau cu cateva randuri dintr-o carte, alteori in fragmente de imagine sau intr-o amintire ratacita si gasita din inestimabilul fond al memoriei, deja ancestrala, de care dispun. Dar cele mai intense si persistente momente de acest fel sunt cele pe care mi le sustin cu oameni. Ele dureaza mai mult decat o eternitate.
Daca ar fi sa caracterizez omul in general, desi stiu ca nu se cade, as spune ca el a fost dotat cu o serie de caracteristici discutabile si obscure precum ceata diminetii sau norii de furtuna, dar a fost si inzestrat cu un numar de capacitati nelimitate precum cea pe care am dorit sa o conturez in cuvintele dinainte.
Si daca as merge mai departe si l-as pune pe acest om intr-o lume oarecare, spre exemplu cea actuala, ar trebui sa se simta "incuiat" precum un dulap plin de haine, noi si vechi, caruia i s-a pierdut cheia de la intrare sau iesire, asta depinde in care parte a usii m-as situa in acel moment.
Cu toate acestea sentimentul de fericire si implinire este la o aruncatura de bat, in locuri poate nebanuite, poate neindraznite.
Asa ca prietene, necunoscut indeajuns, pierdut si ne(re)gasit intr-o lume superficiala, aroganta si indiferenta, permite-mi sa te invit intr-un loc in care tridimensionalitatea isi pierde semnificatia de-a dreptul lasand sens nemuririi.
Te chem sa ne intalnim in anul ICS, ziua stelara YGREC, la ora ZET exact acolo (langa statuia unui stramos pe cal cu sabia indreptata inspre vazduh sau a unui erou anonim stilizat mai mult decat ar fi putut sa-si inchipuie). Voi fi copilul cu ochi caprui, parul valvoi si haine jerpelite si lalai, care se va uita fix la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu